Corpul femeii și timpul

February 9th, 2015

Nu pot să spun că urmăresc cu atenție evenimentele de tipul Premiilor Grammy, dar de unele informații te izbești atât de des în fluxul de noutăți din rețelele sociale, încât n-ai cum să nu le vezi. Și o poză pe care am văzut-o distribuită azi de nșpe ori a fost asta:

Sigur că e menită să stârnească vâlvă și e o mișcare (dacă nu calculată, măcar) asumată, dar nu poate să nu mi se pară ridicolă. Iar asta chiar în condițiile în care mie îmi place în general teribil de mult Madonna. Făcând abstracție că are și melodii care-mi plac, am toată admirația pentru felul în care tot reușește să rămână actuală. OK, e un produs de marketing și are în spate o echipă întreagă care s-o facă și s-o mențină modernă (probabil se investesc și resurse generoase în asta), dar e un produs de marketing extraordinar de bine executat și oricum simpla ei dorință de a rămâne activă și disponibilitatea la efort mi se par demne de toată stima. Însă chestia de mai sus intră în categoria ”nu-mi asum vârsta” și cred că inclusiv în poza de mai jos se vede tare că a îmbătrânit:

Eu cred cu tărie că frumusețea înseamnă lucruri diferite la vârste diferite și e ridicol să încerci să te îmbraci, să te porți etc. ca la 20 când ai 56. Repet, nu neg efortul și recunosc oricând că, de exemplu, picioarele mele n-au arătat niciodată așa (nici acum, nici la 20, nici la 18, nici la 16):

N-am niciun dubiu că e colosal de multă muncă până să arăți așa și să te mai și menții, muncă susținută clar de voință și ambiție. Și nu zice nimeni că de la o vârstă ar trebui să te duci frumos acasă, să nu-ți mai pese de tine, să te-ncui în turn și să aștepți să mori. Dar poți să ai grijă de tine, să fii frumoasă, ba chiar, conform exemplului de mai sus, să arăți și bine, însă poate n-ar fi o idee rea să te îmbraci avantajos…

A, și dacă vă tentează să spuneți că la ea e altă poveste, pentru că-i vedetă, iar în showbiz lucrurile stau cu totul altfel și lumea are alte repere, n-am să v-o dau iar exemplu pe Jane Fonda (care arată fabulos la 70 și ceva de ani, dar se îmbracă superb, elegant și DECENT), ci am să vă povestesc despre o cunoștință de-a mea. O țin minte încă de când eram eu prin generală și ea avea vreo 60 de ani cum (își?) spunea că cine o vede din spate poate să spună că are și 18 ani; pe ea fața o strică (o exagerare grozavă, deși n-arată rău). Firește, la vremea aia era obsedată de cremele anti-rid, dar pentru că o cremă nu poate face minuni, lucrurile și-au urmat cursul firesc, iar astăzi, la 70 și ceva de ani, arată exact cum poate să arate o femeie de vârsta ei care totuși s-a îngrijit, dar n-a recurs la chirurgie estetică. Însă e constant obsedată de chestia asta cu vârsta și pur și simplu nu poate să și-o accepte, iar în consecință se comportă uneori ridicol. Mă rog, nu umblă tocmai în costumații similare cu ale Madonnei, dar vă asigur că asta nu e nici pe departe singura formă prin care poți fi ridcol atunci când refuzi să accepți cine ești…

E drept, nici să uiți de tot de tine nu e o variantă fericită, dar astea două sunt fix extremele nesănătoase între care ar trebui să se plaseze o normalitate rezonabilă. Și problema aia mare nu-i că mi se pare mie ridicolă sau altora, ci că băltești în sinea ta etern nefericit, pentru că ai de la tine niște așteptări complet nerealiste.

Culmea, chestia asta am mai văzut-o pe ici, pe colo și pe grupurile de dietă – doamne care au uitat de ele o vreme, s-au trezit într-o zi șocate de o relitate ponderală care le-a scurtcircuitat, s-au pus tare pe regim și pe drum au renunțat cu brio pentru că nu mai merge ca-n tinerețe sau, în cel mai fericit caz, au tras de ele până la greutatea din epoca lor de aur, dar n-au putut nicicum să o mențină, pentru că necesită efort constant și susținut să ai 50 și-un pic de kile la 50 și mai mulți ani, mai ales dacă ani buni ai fost binișor peste 70-80 kg.

Așadar, azi vă invit la echilibru, la așteptări realiste și la acceptare de sine. Căutați să fiți sănătoase și căutați să cultivați și frumusețea aia din interior, aia pe care nu v-o poate lua nimeni, nici măcar timpul ;)

2 Responses to “Corpul femeii și timpul”

  1. [...] Și nu contest că n-ar fi plină lumea de femei care, odată ce aduc pe lume un copil, devin mame și atât. Totul gravitează în jurul celui mic și nimic altceva nu mai contează, nici soțul și, mai grav, nici ele însele. Mă rog, eu n-am trecut încă prin experiența maternității și deocamdată nu pot decât să sper că n-o să-mi ia ‘Ăl de Sus mințile când se va întâmpla, dar la nivel de logică și observație mi-e clar că o sarcină vine cu niște kilograme în plus, cu schimbări hormonale care tind să încetinească metabolismul etc. și, bonus, cel puțin în primele X luni, cu multă oboseală și foarte puține resurse pentru alte treburi în afară de grija pentru boțul ăla de viață. Totuși, tot la nivel de logică și observație, mi-e la fel de clar că situația asta ar trebui să fie temporară și poți să scapi de surplusul de kilograme, poți să-ți mai faci timp de activități conjugale și, în general, poți să-ți mai amintești și de tine (în toate celelalte dimensiuni care n-au treabă cu copilul). OK, probabil cu metabolismul leneș rămâi legată de gât și sarcina aia o să lase și niște semne permanente pe corp, dar grija față de sine e o alegere și doar am mai vorbit și despre faptul că frumusețea înseamnă lucruri diferite în etpae diferite ale vieții. [...]

  2. Jeanett1992 says:

    This article is on 19 spot in google’s search results,
    if you want more visitors, you should build more backlinks to your website, there
    is one trick to get free, hidden backlinks from authority forums, search on youtube: how to get hidden backlinks from forums

RSS feed for comments on this post. And trackBack URL.

Leave a Reply