Frustrare

November 17th, 2012

Cred că o fi de la vreme, dar am o stare teribil de proastă. Îmi vine să ies şi nu-mi vine să ies. Mă foiesc de colo-colo ca un leu în cuşcă şi mă trezesc în fiecare dimineaţă cu o stare de anticipaţie. Aş vrea să văd că se mişcă nenorocitul ăla de ac de la cântar. Nu vrea să-mi arate 71 şi pace! Ţin minte ce fericită am fost la 74 când deja aveam senzaţia că-s la un pas de 70, doar eram mai aproape de el decât de 80. Dar uite că e deja vreo lună jumătate de când l-am văzut prima dată pe 74 pe cântar, iar schimbarea prefixului îmi pare mai departe ca niciodată. Am plusat la mişcare, am scos din tolerate, am trecut pe supe şi iaurt că lichidele se digeră mai uşor etc.

Mă scoate din sărite pentru că, sincer, m-am menţinut în viaţa asta şi câte un an la o anumită greutate mâncând cam orice-mi trecea prin cap. Chiar e frustrant să faci un efort susţinut şi să n-ai rezultate. Dar îmi tot spun că e normal să fi obosit şi corpul meu după 24 kg date jos…

Încă aş mai avea soluţii pentru ieşirea din platou, dar îmi mai dau răgaz până la sfârşitul săptămânii până să beau scârboşenia aia de kilo-kick sau înfiorătoarea salată de pătrunjel :)

Oricum, de renunţat nu renunţ pentru că vreau tare, tare, tare mult să ajung să fiu mulţumită de felul în care arăt. În plus, îmi dau seama că, realist, minimul de normalitate pe care l-am putut susţine în ultimii 12 ani a fost cam pe la indicele ăsta de masă corporală. Răbdare, răbdare, răbdare!

Leave a Reply