Trăsăturile feței

December 10th, 2013

Câteodată pur și simplu mă pierd uitându-mă la poza mea din buletin… E singura poză care chiar m-a surprins la maximul meu istoric de 94/95 kg și, probabil și pe fondul caracterului meu puternic anti-fotogenic, e absolut înfiorătoare. Ca format, am genul ăla de față care-i, nu știu cum să vă explic exact, e… Cumva și rotundă și pătrată în același timp, cu maxilarul destul de lat și, mna, pe scurt, am capul destul de mare :D . Din păcate, n-am buze pline ca să compensez, nici pomeți proeminenți, dar în schimb am nasul mic și foarte drept și o pereche de ochi verzi-căprui, rezonabil de mari și foarte expresivi.

Per total, s-ar zice că n-am chiar trăsături urâte și, de fapt, eram și la multe kilograme genul de fată despre care spuneau unii ”e frumoasă, păcat că-i grasă”… Dar să revenim la poză – ceea ce mă face să mă tot pierd în ea minute în șir e maniera în care trăsăturile mele se îngrămădesc în centru, iar restul e o mare de piele. O mare de piele care se tot întinde cu fiecare kilogram… O mare care încet, încet pare că inundă trăsăturile centrale și zău că-i păcat de ele… Nu zic de ale mele neapărat, pentru că am văzut în viața asta mulți grași cu trăsături foarte frumoase. Dar proporția trăsăturilor noastre e gândită pentru dimensiuni mai apropiate de cele ale craniului, iar tot excesul care se depune pe extremitățile chipului deformează mult armonia.

Și ghici ce? Fața e bucățica aia din noi cu care neasociem cel mai puternic identitatea, așa că devine cu adevărat problematic atunci când nu ne mai recunoaștem chipul în fotografii. Poate că nu întâmplător se întâmplă destul de frecvent ca ”trăgaciul” pentru o dietă adevărată să fie o sperietură generată de o poză.

3 Responses to “Trăsăturile feței”

  1. [...] parcurs v-am mai povestit despre mine pe ici, pe colo. De exemplu, aici m-am cam lăudat fără pic de modestie că n-am tocmai o mutră urâtă sau de aici ați putut [...]

  2. Laura Driha says:

    Eu ti-am zis ca esti frumoasa! A fost primul lucru pe care ti l-am spus, iti aminesti? Tin minte cand mi-ai aratat prima poza cu tine asta a fost primul meu gand… Ce fata (si fatza!) frumoasa!
    Si spre deliciul meu sufletesc nu e numai exteriorul frumos la tine!
    Ti-am zis si atunci si o sa iti repet de cate ori e nevoie: esti frumoasa din foarte multe puncte de vedere si sunt bucuroasa ca te-am “cunsocut”!
    Cu cel mai mare drag astept sa te imbratisez si real intr-o buna zi!

  3. Emi says:

    Mi-ai spus, așa e! Și-ți mai mulțumesc încă o dată :) . Și tu ești o fată tare frumoasă, la fel, și în interior și în exterior… Și da, aș ucide pentru buze ca ale tale! :) )

RSS feed for comments on this post. And trackBack URL.

Leave a Reply