Vergeturi

April 22nd, 2015

După ce mi-am atins targetul, mai rămăsesem cu vreo trei mari nemulțumiri corporale. Prima era că nu m-ar fi deranjat să fi ajuns și mai jos, ponderal vorbind, dar la vremea aia corpul meu dădea mari semne de oboseală și oricum am considerat că e foarte important să mă mențin o perioadă mai lungă de timp în spectrul normalității (fie și spre limita superioară) ca să-l obișnuiesc că acolo îi e locul și nu la 80-90 kg. Oricum, când și dacă o să mi se pună pata vreodată să mai scap de 5-8 kg, știu ce am de făcut și n-am dubii că n-o să-mi iasă, dar deocamdată n-am ajuns încă să fiu foarte chitită pe asta.

A doua chestie de pe listă era pielea lăsată și o vreme chiar mi-au displăcut teribil câteva zone. Mă rog, știam că există posibilitatea să se întâmple asta și 30 și ceva de kg în nouă luni e destul de mult în destul de puțin timp, iar eu, genetic, nici n-am moștenit cea mai elastică piele din lume, dar tot era deranjant. Deși, oricum, așa cum mi-am spus și atunci, era infinit mai bine să arăt a om normal măcar când eram îmbrăcată, chit că până la model de costume de baie mai era drum destul. Din fericire (și presupun că aici m-a ajutat și vârsta), pielea s-a tras destul de mult în ultimii doi ani. Nu pot să spun că e perfectă, dar e refăcută în proporție de 90%.

Iar a treia chestie ar fi vergeturile. Am încercat să mă gândesc la ele ca un fel de ”cicatrici” ale Eu-lui meu trecut și nici nu m-am străduit foarte tare să caut o soluție. Am probat vreo două creme, dar adevărul adevărat e că n-are cum să-ți repare o cremă rupturile din stratul de colagen (mai ales pe alea vechi și profunde). Există alte soluții (deși nici alea nu garantează 100% că te scapă de tot de ele) și aș apela (poate) la așa ceva, chit că-i costisitor, dar considerând că pielea mea nu va deveni elastică printr-un miracol și probabil că-n următorii 2-3 ani am să vreau un copil, ar fi bani irosiți să-mi repar vergeturile acum ca să le fac la loc un pic mai încolo. Dar nu-i nimic, există și costume de baie întregi, că doar și-așa n-am de arătat pătrățele la plajă și nici în rest nu umblu cu buricul gol :)

Și adevărul e că majoritatea femeilor au vergeturi și nu-i musai să fi avut, ca mine, 95 kg la un moment dat în viața asta. Vergeturile apar la creșteri bruște, iar asta se întâmplă adesea în adolescență, când cresc sânii și se lățesc șoldurile. Dacă e să mai treci și printr-o sarcină, aproape e o certitudine că ai să ai măcar abdomenul vărgat și nu poți decât să speri că ai tras lozul câștigător la loteria genetică (pentru că da, sunt și femei care nu rămân cu urme dintr-astea, dar sunt puține norocoase și nu, nici aici n-au cum să te ajute foarte mult cremele). Doar că norma socială e pielea fără imperfecțiuni, că, deh, când vezi vedetele la TV și-n reviste nu raționalizezi că-s bine machiate, că-s luminile nu știu cum și că-n publicații sunt și bine photoshopate… Reacționezi emoțional, le vezi perfecte și te cerți că tu nu ești așa. Ei bine, poate că a venit momentul să nu ne mai rușinăm de ceva ce nu e neapărat vina noastră. De exemplu, pe Instagram a început o campanie de asumare a ”dungilor de tigru” și puteți să urmăriți #LoveYourLines pentru a vedea femei care nu se rușinează de imperfecțiunile lor. Mie mi-a plăcut mult ideea!

PS: Pentru mine, cele mai deranjante vergeturi sunt cele de pe abdomen și la un moment dat chiar am contemplat la ideea de a-mi tatua abdomenul cu un model cu flăcări sau altceva care să le acopere :)

Leave a Reply